Am incetat sa mai sper .
Promit sa nu mai fac asta .
Nu faci decat sa te pui singur la pamant sperand .
Sa te.ntorci pe dos si apoi invers si din nou de la capat .
Din tot acest proces iesi doar tu ranit .
Si aici e raspunderea ta ,daca rezisti sau nu propriilor presiuni .
Am incetat sa mai sper , dar nu si sa.mi doresc .
Dorinta mea e inca vie . Sanatoasa,pare in regula si posibil sa traiasca mult timp .
Nu mai cer ajutor , ceea ce nu inseamna ca nu mai am nevoie ,insa imi port singura de grija ,fara ca tu sa ma ajuti .
Am incetat sa mai urasc , dar nici nu iert .
Printre cateva lucruri, m.a invatat ceva important , sa nu imi pese .
Sa nu imi pese de nimeni , mai putin de el .
"Ai grija ce.ti doresti ca s.ar putea sa se intample ."
Tu m.ai invatat asta.
M.a invatat sa traiesc momentele ,fara a ma gandi la ziua de maine .
M.a invatat sa vad lucrurile altfel decat erau ; sa vad fiecare lucru din colturi diferite .
M.a invatat sa nu gandesc , ci sa simt .
M.a invatat ca orice lucru poate fii posibil si ca dorindu.ti totul devine mai usor .
Dar a uitat sa ma invete cum sa.l uit .
Poate nu a vrut .
Si.i multumesc .
Singurul , la care la auzul numelui sau , respir linistita ,nu tremur de nervi ,nici de emotii , ci raman ca un copil , fericita si fara resentimente .
Eu raman cu ce m.ai lasat .Cu acele clipe frumoase.n care indiferent de orice ar spune oricine , erai fericit langa mine . Inchideai ochii linistit cand imi stateai pe piept si imi spuneai ca nu vrei sa pleci .
E deajuns pentru mine sa stiu ce a fost .N.am nevoie sa ma convinga cineva de asta.
